A îngădui sau a nu îngădui

ÎNGĂDUINŢĂ= încuviinţare, permisiune, voie, indulgenţă, toleranţă, păsuire, amânare (def DEX)

TOLERANŢĂ = Toleranţa într-o perspectiva educativă, denotă acceptarea de către o autoritate a unei derogări* de la un regulament sau de la o lege care în mod normal ar trebui reprimată. Această acceptare poate fi pasivă sau demisiva şi să aibă că rezultat îngăduinţă, sau comprehensivă şi pozitivă şi să exprime o preocupare pentru justiţie*, din cauza caracterului particular al circumstanţelor sau a personalităţii* autorului derogării.

Pe plan personal, toleranţa califică, de asemenea, atitudinea* care constă în a recunoaşte altuia dreptul de a se comporta şi de a gîndi în mod diferit de tine; aceasta depinde de existenţa afinităţilor care ridică nivelul de acceptare a limitei, a originalităţii, a derogării, chiar a transgresiunii*. În psihologia socială*, marja de toleranţă se situează între limitele variantei sociale cuprinse între acceptarea pasivă a unei situaţii sau a unei conduite* anormale sau necorespunzătoare şi apariţia reacţiilor reprobatoare, defensive şi normative, în psihologia clinică*, toleranţa este proprietatea, variabilă în funcţie de indivizi, de a suportă un anumit grad de expunere la excitaţii sau la stimulări fără să apară reacţii inadecvate sau simptome patologice. (definiţie din Dicţionarul de psihologie, ed Humanitas)

Cu alte cuvinte, ÎNGĂDUINŢA este capacitatea noastră de a ne spune NOUĂ sau celorlalţi că avem voie să... Că permitem existenţa unui anumit comportament... Că ne/îi dăm voie să greşim/ească. Spre desosebire de alte roluri sau joburi pentru care societatea e posibil să ne pregătească în diverse forme de-a lungul vieţii, pentru meseria de părinte nu ne pregăteşte nimeni. Putem avea norocul să avem o familie echilibrată şi conţinătoare, în care poate am exersat nişte abilităţi de relaţionare sau poate, din contră, lucrurile în viaţă au stat foarte rău la capitolul familie, iar exemplele noastre sunt deloc de urmat. Când devenim părinţi, ne asumăm că vom greşi pentru tot restul vieţii noastre. Ne asumăm imperfecţiunea noastră şi faptul că avem nevoie să învăţăm şi să testăm metode diverse, care nu vor fi mereu cele mai inspirate alegeri. Iar pentru asta avem mare nevoie de îngăduinţă faţă de noi înşine. Îngăduinţa de a greşi, de a ne oferi timp pentru a învăţa, de a nu fi mereu la înălţimea aşteptărilor, de a ne abate de la drumul drept propus atunci când suntem influenţaţi din afară etc. Îngăduinţa pe care o vom manifesta faţă de noi înşine, se va vedea şi în afară şi cel mai probabil, se va manifesta şi faţă de copilul nostru, care va învăţa încă de pe acum, că a greşi este omeneşte şi că din greşeli învăţăm să fim mai buni şi să creştem.

#greseala #parinte #ingaduinta #copil