Atunci când ne vindecăm
- Raluca Mihai
- Nov 9, 2017
- 2 min read
Acum ceva timp credeam că plânsul unui copil este unul dintre cele mai rele lucruri care ţi se pot întâmpla. Simţeam o durere apăsătoare când auzeam un copil plângând, multă neputinţă, o mare dorinţă de “a-l face bine”, de a interveni, de a repara, apoi, când vedeam că nu pot face nimic, îmi doream să mă îndepărtez, să plec cât mai departe şi să nu mai aud nimic. Mă simţeam răscolită pe dinăuntru şi tot ce vedeam în mine era dureros şi nu-mi doream să mă confrunt cu ele.
Acum, după ce am mai lucrat cu mine şi după ce am asistat mai mulţi copii (inclusiv al meu) prin acest proces, este în continuare inconfortabil şi există dorinţa de a face ceva pentru el şi de a-l ajuta să se simtă mai bine, însă a mai apărut şi altceva. Interacţionând cu copiii de diverse vârste şi cu diverse personalităţi, mi-am dat seama că ei nu se lasă consolati în braţele oricui. Ei te aleg. Simt că ai putea fi un umăr de sprijin pentru ei şi... TE ALEG. Şi este un dar atât de minunat să fii cel ales pentru ca cel mic să-ţi împărtăşească din durerea sa, din frustrările sau temerile sale, încât, dincolo de disconfortul creat de ceea ce simte copilul, mă simt specială!
Văd mulţi adulţi în jurul meu şi în cabinet care nu îşi dau voie să plângă. Nici de faţă cu altcineva apropiat, nici chiar acasă, singuri. Şi îmi dau seama că lor, atunci când erau mici, le-a lipsit acea persoană specială pe umărul căreia să plângă şi în braţele căreia să îşi poată trăi toate neputinţele şi durerile şi lacrimile.
E greu să le duci de unul singur. E greu să faci faţă atât emoţiilor pe care le simţi, cât şi presiunilor şi cererilor din exterior. E cu atât mai greu cu cât ai 1-2-3-4 ani şi nu înţelegi mai nimic despre lumea aceasta în care ai ajuns. Decât, poate, că aici lacrimile nu curg pe obraz, ci se înghit.
Când un copil te alege, fii acolo. Oferă-i umărul şi braţele tale. Vei face un bine imens unui suflet care abia învaţă ce este viaţa. Iar când apare durerea ta, imaginează-ţi că în braţele tale se află şi fetiţa sau băieţelul din tine care nu a primit acest sprijin atunci când avea nevoie de el. Şi dacă e nevoie, învaţă de la cel din braţele tale cum e să-ţi laşi lacrimile să curgă şi dă-le drumul.